Acum vreo 2 zile m-am dus până la Carrefour și, ce să vezi, pe locul destinat persoanelor cu handicap, un BMW seria 3, în două uși (coupe), impecabil, model nou evident. Începusem eu să mă enervez ca de obicei, că nu suport nedreptățile astea făcute de puhavi. Pe la toate hipermarketurile pe la care te duci, o să vezi că majoritatea locurilor de parcare destinate persoanelor cu dizabilități sunt ocupate abuziv de puhavi cu mașini de lux.
Ei bine, de data aceasta nu m-am enervat, am rămas un pic surprins doar. Omul avea în geamul BMW-ului Seria 3 coupe, cartonașul specific. Avea tot dreptul să stea acolo. Și m-am mirat, mi-am zis în gând „Măi să fie, așa de bine o duc persoanele cu dizabilități în România, au bani de BMW-uri și nu ori de care, ci mașini sport, de lux?”… Când am ieșit din hipermarket am văzut și al cui era. O să încerc să descriu cât mai precis persoana respectivă.
Era un căcăvan pe la vreo 30 de ani, care nu șchiopăta, care nu avea niciun fel de problemă. Nu era în cărucior, nu avea absolut nimic. Dar avea certificat de persoană cu handicap. Nu știu de ce, dar am o vagă bănuială că multe dintre aceste certificate sunt acordate pe nașpa, unor oameni care nu vor să se ducă la muncă dar nici să moară de foame. Sunt oameni care se abonează la banul public, la banul luat de stat de la noi, care nu vor să muncească și care ne râd în nas din mașini de lux, cu abțibilduri albastre în parbriz.
N-ar fi deloc exclus, Mehedinți-ul este renumit pentru mânăriile sale, pentru leneșii săi, pentru dorința asta acerbă a oamenilor de a nu se duce la muncă coroborată și cu dorința de a avea bani, mulți bani.
