Am asistat mai demult la o fază cel puțin scârboasă, care nu face altceva decât să scoată în evidență caracterul ăsta jegos al românilor, caracter care-i împiedică să ajute pe cei din jur, caracter care-i împiedică să aibă orice fel de empatie pentru cei care trec prin momente mai dificile. Mergeam pe stradă, era o stradă cu sens unic, un o singură bandă.
Circulația era oprită. Mă întrebam ce s-a întâmplat oare. Claxoane ca la nebuni, vă dați seama, ca la olteni, în sălbăticia mehedințeană. Ajung într-un final în capătul străzii și văd un tip, care se chinuia să-și împingă mașina în afara părții carosabile. I se defectase și nu mai putea să o tragă pe dreapta, drumul fiind și într-o oarecare pantă.
Și am pus umărul la treabă, eu care eram pieton frate. Și alături de alți pietoni, am împins mașina de acolo și am descongestionat traficul. Nu am făcut asta ca să fiu vreun erou al acelei străzi cu sens unic, blocată efectiv pe kilometri întregi, ci ca să ajut pe acel om. Ce m-a scârbit a fost atitudinea șoferilor care erau în spatele lui.
Da frate, stăteau la căldurică, în mașină, și priveau omul cu se chinuia să împingă un Logan, de unul singur, pe o stradă înclinată. Ai naibii ei dacă s-au dat jos să ajute. Șoferii sulii mă, se uită și așteaptă ca pietonii să le elibereze calea. Eu unul aș face o lege în acest sens, dacă cei care sunt în trafic nu pun osul la eliberarea străzii în astfel de cazuri, amendă.
Nu se poate fraților așa ceva, în ce hal de nesimțire s-a ajuns. Stăteau efectiv ca șobolanii și se uitau la noi, din mașinile lor, cum împingeam noi piatra la deal. Mi-e scârbă de josnicia în care a căzut rasa umană mehedințeană.
