De cateva zile ma confrunt cu un fenomen destul de ciudat la locul de munca si in acelasi timp destul de stresant, enervant, spuneti-o cum vreti. Dupa un 8 martie care a topit buzunarele barbatilor, incep sa vina la alimentat numai cu sume de genul 20 de lei, 25 de lei, 15 lei si asa mai departe. Eu inteleg ca este saracie, insa decat sa vii sa bagi de 15 lei gaz mai bine iei frumos plasuta si te duci pe jos unde ai treaba. Dupa ce ca suntem saraci mai suntem si lenesi sau probabil ca saracia este direct proportionala cu lenea. Cu cat esti mai lenes cu atat esti mai sarac.
“De 20”, “De 15”, “De 20” si asa ajungi la 6 seara dupa 12 ore de munca cu bani ciuciu, insa cu o gramada de clienti la activ. E adevarat ca nu poti invinui oamenii de faptul ca nu baga mai mult, fiecare cu puterea lui financiara, insa de multe ori stau si ma intreb de ce acesti oameni sunt saraci. Pai cum sa nu fie cand cu ocazia zilei de 8 martie cheltuie ca spartii toti banii apoi realizeaza ca o luna de zile vor trai numai cu iaurt si pita.
Nu prea avem chibzuiala banului si asta nu cred ca ne va ajuta pe viitor. Saracia trebuie sa te invete sa te ponderezi, sa te limitezi. Eu pur si simplu daca as ajunge in situatia de a baga de 15 lei combustibil mai de graba as lasa masina acasa si as merge pe jos sa imi rezolv treburile. Severinul este genul de oras pe care il parcurgi dintr-un capat in celalalt in mai putin de 45 de minute pe jos, fara sa te grabesti… Suntem comozi, lenesi dar si saraci…
