George Nicolescu – Eternitate

Cred ca este una dintre cele mai frumoase piese pe care le-am auzit vreodata. Mie unul imi plac acest tip de melodii, incarcate de mesaj dar si de linie melodica, vocalize extraordinare si puncte culminante in care vocea explodeaza. Incerc sa ascult versurile acestei piese si nu ma mira faptul ca este atat de necunoscuta. Din cate am inteles, a aparut prima data prin anii 70, deci are ceva vechime. Mi-a adus aminte de aceasta piesa un concurent de la Vocea Romaniei, un italian.

Ma uit la clipul de mai jos, la mosulica asta, si nu-mi vine sa cred ca inca se tine de asemenea melodii. Nu falseaza, nu nimic. Si auziti si voi publicul cum canta odata cu el.e incredibil. Si-mi place si unde sta sa cante, vrea sa fie aproape de public si sa simta mai bine vibratia salii. Ador melodiile acestea vechi pentru ca vin din niste vremuri de mult apuse in care sentimentul semna cu totul altceva fata de ce inseamna in ziua de azi. Exista respect pentru sentiment, oamenii nu isi bateau joc de el.

Pe George Nicolescu nu-l ascult des, doar atunci cand am chef sa ascult o piesa buna, cu incarcatura emotionala si sentimentala. Cred ca as putea spune ca piesa lui – Eternitate – este una dintre cele mai bune piese din istoria muzicii romanesti. Este mai putin promovata pentru ca… Romania… La noi se promoveaza maneaua si zdranganeaua de club, nu muzica veche capabila sa urneasca un gand, un sentiment.

 

 

 

Leave a Reply