Este o întrebare la care era să răspund acum vreo 2 zile, în timp ce așteptam cuminte la coadă la Carrefour. În spatele meu, un cuplu de bătrâni. El și ea.
El nu făcea nimic, ea împingea căruciorul, ca în orice familie tradițională românească de altfel, în care femeia se bucură de drepturi depline. Ei bine, nu este pentru prima dată când pățesc chestia asta.
Am mai pățit-o în trecut dar parcă nu am avut parte de niște cretini de acest nivel. Cum stăteam eu la coadă așa frumos, păstrând o mică distanță de vreun metru față de cei din fața mea (așa e normal când colcăie Coronavirusul printre noi), simt un cărucior cum mă împunge în cur.
Era baba. Nu zic nimic. Probabil la vârsta ei nu mai are simțul orientării așa agil, îmi spun în sinea mea. Apoi din nou, îmi dă cu căruciorul în spate.
Și din nou, și din nou.
Băi frate începuse baba să mă împingă cu căruciorul în față. Și-i spun așa pe un ton țâfnos „Doamnă degeaba împingeți în cărucior, nu veți putea trece cu el peste mine”.
Și de-o dată aud una dintre cele mai imbecile scuze posibile dar care nu m-a șocat chiar așa tare, adică mă așteptam la una de-asta. Zice baba „Aaaa, mă scuzați, nu v-am văzut”.
Mda, nu a văzut că eram în fața ei la coadă, nu a văzut că al ei cărucior se împotmolește ca și cum s-ar lovi de un zid, etc. Ce voiam să vă zic?
A da, se pare că nesimțirea nu are vârstă. Să nu ne mai mirăm de „ăștia mici” că sunt cum sunt, că nici cu „ăștia mari” nu mi-e rușine.
