Am mai fost și eu prin țări străine, dar să văd movila de căcat în mijlocul trotuarului, nu mi s-a întâmplat decât în România. Atunci când spui că România e o țară de căcat și privești imaginea de mai sus, s-ar putea ca observația să nu fie deloc deplasată. Avem o mare problemă legată de bunul simț, și încă una legată de egoism, ne-am transformat în niște persoane cărora nu le mai pasă de absolut nimic în jurul lor, decât de propria persoană.
Proprietarii de câini de exemplu, îi scot la plimbare să se cace și să se pișe prin tot orașul. Deși există legi care ar trebui să-i oblige să strângă după cățeii lor, acestea nu sunt puse în aplicare de nimeni. Proprietarii de câini au ajuns să ia trotuarele la măsurat, și cu o precizie care ar face invidios până și șublerul, își lasă câinii să se cace fix la jumătatea trotuarului. De strâns? Să pună ei mâna pe căcat? Bleah…
Suntem o națiune de oameni cu suflete căcăcioase, câinii nu au nicio vină. În mintea noastră, câinele este bun doar atunci când stă la mângâiat sau când se joacă cei mici cu el. atunci când se cacă, nu mai avem responsabilități față de el, nu? Mi-e scârbă fraților mai mult de noi ca națiune, nu neapărat de căcatul din poză. Apropo, am mai observat un obicei și mai interesant foarte răspândit prin curul ăsta de Oltenie numit Mehedinți – Drobeta Turnu Severin.
Mergeam în weekend înspre târg și zona era numai de case. Pe trotuare, căcat lângă căcat. Dacă nu ai fi avut abilități de schior, sigur încălțai vreunul. Am aflat mai apoi că tona de rahat este de fapt de la câinii celor care locuiesc acolo. Și-au făcut un obicei să dea drumul la câini afară pe poartă cu noaptea în cap, astfel încât să nu se mai cace în curte, și astfel să nu mai fie ei nevoiți să strângă după ei. Normal, dincolo de poartă nu mai e al nostru…
