Celebra crimă de la Caracal, sau celebrele crime, au dat peste cap societatea nu neapărat prin natura lor, nu prin faptele în sine, ci prin modul în care autoritățile au reacționat. Mulți dintre noi am ajuns să înțelegem cât de mult a costat nepăsarea din ultimii 30 de ani.
Cât de multă impostură se află prin instituțiile statului. Câți oameni plătiți regește din munca celor cinstiți nu-și fac efectiv treaba. Am ajuns să vedem câte un Dincă în fiecare bătrân cu părul alb, mai îndesat, de pe stradă, pentru că ne dăm seama că fiecare dintre noi putem păți același lucru precum cele două tinere de 15 ani.
Și statul, statul căruia-i dăm lunar mai mult de jumătate din munca noastră prin taxe și impozite, ce face? Nu face nimic. Acolo sunt niște oameni plini de aroganță, impostori care ori sunt puși acolo pe pile drept sugativă la salarii babane, ori sunt puși prin partid.
Statul își bate joc de cetățeni și cred că și-a demonstrat incompetența. Prin acest caz de la Caracal, statul a arătat cu adevărat cât e de putred. Prin acest caz de la Caracal noi, oamenii de rând, am primit certitudinea faptului că în țara asta nu mai e de stat, nimeni nu ne poate asigura siguranța deși noi prin munca noastră, o plătim cu vârf și îndesat.
Cazul de la Caracal duce mulți români un pas mai aproape de a lua o decizie cruntă: plecatul din țară. E clar că dacă rămânem aici, o să murim ca proștii, iar statul nu va face nimic pentru noi. O să sunăm la 112 și o să ne spună un Garcea să nu mai ținem linia ocupată.
