Românul are o problemă cu propria mentalitate. De-a lungul timpului, în ciuda faptului că a tot auzit vorbe precum „Nu haina face omul”, a ajuns în ziua de azi să gândească la polul opus. Astăzi, românul crede că mașina face omul. Cu cât mai scumpă. Cu atât vine mai mult respect.
Ei bine, aș fi de acord cu ideea asta de respect primit pentru evoluție dacă acea evoluție ar fi pe baza propriului intelect, prin muncă cinstită. Problema e că în România există trei mari categorii de oameni cu bani, care se plimbă cu mașini străine scumpe.
Există cei care muncesc cu adevărat pentru ele, cei care pun bazele unor afaceri și creează prosperitate în jurul lor prin intermediul locurilor de muncă bine plătite.
Există cei care fură, cei care se duc pe dincolo și fac fel de fel de „combinații”, ori cu droguri. Românul se descurcă nu? Sau poate face afaceri cu statul adică fură cu acte. Sau poate are părinți care au făcut afaceri cu statul, că e la modă.
Există cei care n-au, dar vor să pară. Sunt acei idioți, că altfel nu pot să-i numesc, acei oameni care fac credite pe la bănci ori își vând pământurile pe la țară ca să aibă bani de bășini scumpe pe la oraș. Dar ce să vezi, fiind genul de oameni blocați în meserii și joburi prost remunerate, ajung la fundul sacului. Și deși se vântură în mașini scumpe, au datorii pe la întreținere ori n-au bani decât de iaurt cu pită următorii ani, până se termină ratele la bancă.
Românii au o mare problemă cu opulența. Ar face absolut orice numai să arate celor din jur faptul că ei au, și, implicit, ei sunt cineva.
