N-am văzut nicăieri nație mai sucită ca românul. La român, vara e prea cald și vrea iarnă, iarna e prea frig și vrea vară. Discutam zilele trecute cu niște amici de-ai mei și la concluzia asta am ajuns. Oamenii se plângeau de căldură în luna iunie. Și iarna ei se plâng că-i frig.
Românul este genul de personalitate care nu prea știe cine i-a căcat izmenele. Nimic nu-i convine, nimic nu reușește să-l mulțumească. Dacă ar fi după români, vara ar fi limitată la maxim 25 de grade Celsius și iarna la 7-8 grade Celsius, astfel încât să nu fie nici prea, nici prea…
Din păcate, tipul acesta de cerințe sunt absurde și scot la iveală o nație de smiorcăiți, de nemulțumiți care nu au șanse să fie prea fericiți în viitor. Atunci când ești greu de mulțumit, atunci când nimic nu-ți mai convine, nu ai cum să mai ai vreodată impresia că ești mulțumit.
Cred că ar trebui să ne revenim un pic și să realizăm un singur lucru: nu rezolvăm nimic dacă ne plângem constant. Chiar și de vreme, un aspect total neimportant, care însă scoate la iveală o trăsătură de caracter destul de urâtă. Vă dați seama că dacă avem obiceiul să ne plângem despre nimicuri normale precum vremea, ne suntem catastrofe atunci când vine vorba despre probleme reale.
