Măi fraților, în ultimele zile am văzut fel de fel de proteste pentru acea fetiță care a fost adoptată în SUA. A fost așa o pornire socială stârnită de un eveniment cu mare impact emoțional.
Întrebarea mea este de ce nu se duce nimeni să protesteze că nu are de muncă de exemplu? Sau pentru că salariile sunt mici? Sau pentru că gradul de taxare și de impozitare al salariilor este de aproape 50%?
Da, noi dăm jumătate din munca noastră către stat, facem jumi juma și nu ne pasă. Ne pasă în schimb de un caz de adopție și asta așa, fără să ne interesăm în detaliu care este problema acolo.
Behăim în cor doar în baza unor titluri de articole postate online și cam atât. Doar pentru că avem copii și ni se pare revoltător ca cineva să treacă printr-o asemenea dramă.
Până la urmă, cred că nici 1% dintre cei care-și exprimă opinia online nu s-au documentat în această speță. În plus, nivelul de ipocrizie existent în societate depășește orice limită.
Câți dintre cei care înjură aiurea pe internet ar fi capabili să adopte un copil, mai ales unul de etnie? Hai să fim serioși fraților că lucrurile nu sunt chiar ce trebuie în acel caz dar nici idioțenii de genul „copilul a fost adoptat ca să i se recolteze organele” nu pot să cred.
Am devenit de-a lungul timpului un popor de cretini care-și pierde vremea pe Facebook și pe la proteste care nu aduc nimic pozitiv. Repet, aștept și eu prin sudul Olteniei pe unde a ieșit lumea gloată la proteste, să iasă să țipe și că n-au locuri de muncă sau chestii de genul.
