Să-ți cumperi o mașină second hand din România de la români, este o adevărată bătaie de cap. La capitolul comerț sau combinații, românii sunt mai răi ca țiganii. Nu o să vezi în vecii vecilor mașină second hand vândută de un român care să nu aibă defecte ascunse. Nu există sau cel puțin, eu unul nu am întâlnit așa ceva până acum. Mergeam ieri pe stradă și am trecut întâmplător pe lângă o mașină, un Audi A4 model 2003-2004, lângă care stăteau doi indivizi și discutau, unul dintre ei era proprietarul.
Celălalt tip îi spune proprietarului: „S-o dai la unul necunoscut, nană!”. Eu ce aș fi putut să înțeleg de aici? Că acea mașină era defectă și că tipul i-a recomandat vânzătorului să o dea cuiva pe care nu-l cunoaște, ca să nu-și păcălească rudele, prietenii, cunoștințele, nu?
Băi frate ce mi-e scârbă de oamenii ăștia care-și cumpără mașini scumpe după ce-și rup cârca pe la muncă prin străinătate, se întorc în țară, rămân fără bani, li se strică mașinile și nu mai au cu ce să le repare apoi încearcă să le vândă așa defecte, să scape de ele până nu se aleg cu pagubă totală. Niște gunoaie de oameni care vând gunoaie de mașini.
Ce să mai zic, trăiască țeapa, combinația, golăneala, șmecheria și păcăleala, trăsături nelipsite din mentalitatea oamenilor. Eu când am spus că m-am săturat de astfel de scârbe până peste cap și că nu mai vreau să împart aerul cu ele, unii s-au arătat foarte indignați dar pe bune fraților, nu merită. Vreau să trăiesc și eu într-o țară în care oamenii sunt serioși, nu găinari sau combinatori.
