În urmă cu vreo câteva săptămâni am fost la Carrefour să iau și eu un scaun directorial. Am zis să renunț la vechiul fotoliu din care scriam câte 10-12 ore pe zi și să mă modernizez un pic. Am fost la Carrefour așadar și am găsit un scaun directorial pe la vreo 330 de lei care mi-a plăcut. M-am pus pe el acolo și mi s-a părut destul de confortabil așa că l-am înhățat. Evident, aveam să regret.
Problemele au apărut de cum am ajuns acasă cu el, am stat vreo 3 ore să-l montez și deși mulți dintre voi o să râdeți, există scaune de-astea directoriale renumite pentru faptul că sunt o bătaie de cap imensă la asamblare. Chiar eu râdeam de un amic ce mi-a spus că a chemat un prieten să-l ajute să monteze scaunul directorial, aveam impresia că nu poate să fie așa de greu.
L-am montat cu chiu cu vai, însă am observat că mânerele nu stau bine în șuruburi, pur și simplu joacă. Șuruburile de la scaun ce țin acele mânere au obiceiul să se deșurubeze în timp și să joace în locașurile lor. Cu alte cuvinte, o păstaie de scaun pe care am mai dat și vreo 330 de lei. Dai un ban și știi că nu-l mai ai. Cam așa aș putea caracteriza povestea scaunului cumpărat din Carrefour.
Cine știe, poate că restul au fost ok, doar al meu a venit cu asemenea defecte. Poate că scaunul a mai fost la cineva care l-a futut în timpul regulamentar de retur iar cei de la Carrefour ca să nu piardă l-au pus fain frumos înapoi în cutie, înapoi în raft în așteptarea unui prost care să se ardă cu el dar care să nu-l mai returneze, lucru care s-a și întâmplat de fapt. Eu sunt acel prost. De ce nu-l returnez? Pentru că mi-am făcut ambiție să stau cu el așa până se rupe, apoi să fac o reclamă „minunată” celor de la Carrefour pentru produsele lor vândute.
