Ma indreptam inspre casa cand pe strada apare un personaj cel putin ciudat. Era un betiv care abia se mai tinea pe picioare. Tipul era putin amuzant in mizeria lui, caci era pe strada Crisan, o strada inchisa si avea o strategie destul de buna pentru a ajunge in capatul celalalt. Ce facea? Pai omul nu prea putea sa se tina pe picioare asa ca isi setase targeturi mai mici ca de exemplu, sa ajunga la urmatoarea banca de care sa se agate. Pe Crisan, bancile sunt din 10 in 10 metri, asa ca planul lui avea sa dea roade. Daca mergea asa cate 10, 10 metri, avea sa strabata strada fara mari probleme.
Ingenioasa metoda omului, insa dupa ce mi-a trecut cheful de ras m-am gandit cat de nenorocit este acel om. A baut pana nu a mai stiut de el. Nu pot sa inteleg de ce trebuie sa bei pana te pisi pe tine? Ce poate sa fie atat de bun la bautura ata astfel incat sa te impiedice sa te mai limitezi. Nu ma intelegeti gresit, stiu ca omul mai bea, dar nici asa. Ce rost are sa bei pana mai ai putin si ajungi intr-un sant?evident, omul era batran. Evident, nu mai tinea la bautura probabil dupa un ficat facut praf in 50 de ani de alcoolism cronic. Cred ca nici nu mai avea ficat in el la cum arata…
Nu am inteles niciodata betivanii si nici nu mi-am dat silinta. Daca am urat vreodata mai mult pe cineva, betivanul a fosta cela. Nu pentru ca bea, nu pentru ca vorbeste aiurea, ci pentru ca nu stie ce inseamna aia masura si pentru ca este un om slab. Oamenii care se ascund de probleme prin aburii alcoolului nu sunt oameni. Sunt niste ratati care o viata intreaba n-au facut altceva de cat sa fuga de probleme. Am zis.
