Se facuse dimineata si patul in dreapta mea era gol… Inca nu ma obisnuisem ca EA nu mai facea parte din viata mea. Atatea amintiri, atatea regrete si foarte multe adevaruri nespuse. In viata, dupa fiecare esec trebuie sa inveti ceva nou, sa tragi o concluzie si sa cauti morala. Morala acestei relatii era lesne de inteles: sinceritate nespusa, sentimente neimpartasite, comunicare deficitara.
Se facuse dimineata si ea nu mai era alaturi de mine, nu avea cine sa imi mai prepare cafeaua. Sunt nevoit sa ma dau jos din pat si sa prepar licoarea magica. Scot cafeaua din dulap si iau cana preferata din rastelul cu vase. Mmm… Dau sa o pun inapoi, ezit sa o folosesc. O cumparasem pentru EA si i-o daruisem din tot sufletul. Cu toate acestea, o foloseam amandoi, nu aveam nevoie de 10 cani. Foloseam una singura, pacat ca nu imparteam si sinceritatea cum imparteam acea cafea de dimineata.
Povestea canii
Gasisem pe net niste cani handmade si am zis sa cumpar una pe care sa i-o daruiesc. Intotdeauna am apreciat creativitatea si persoanele abile, cu talent, inclinatie catre o arta. Canile personalizate sunt modalitatea perfecta pentru a face o frumoasa declaratie de dragoste. Asadar, am intrat pe www.magazinuldecani.ro si am ales pe cea din poza de mai jos. Ei ii placea cafeaua dar si muzica, era melomana inraita ca si mine de altfel. Din pacate, nu era chiar asa deschisa, insa sunt sigur ca inima ei mare era asemenea celei pictata pe cana.
Din cana asta, beam amandoi cafeaua in fiecare dimineata. Ea se trezea intotdeauna inaintea mea si o pregatea. Ne uitam deseori la cana si spuneam ca notele pictate reprezinta cantecul nostru de dragoste… Dar, n-a fost sa fie. N-a fost sa fie nici sinceritate, nici respect, nici dragoste pana la urma. Sa ai o inima mare nu inseamna neaparat sa iubesti. Si nici sa fii iubit, caci de obicei intr-o relatie, cel care are inima mai mare va avea de suferit. Dragostea este un sentiment care nu dispare, nu se transforma atata timp cat exista sinceritate si respect reciproc.
Se facuse dimineata si ma simteam singur. Parca m-as fi mutat la celalalt capat al lumii, exilat, fara prieteni, fara telefon, ma simteam mai pustiu de cat Robinson Crusoe. Dar viata merge inainte si dimineata nu putea sa inceapa fara cafeaua cea de toate zilele. Si ca sa fiu mai puternic, o beau din aceeasi cana, fara sa o impart cu nimeni de data asta… Dar hei, sa privim partea buna a lucrurilor: mai multa cafea pentru mine, nu?
Articol participant la SuperBlog2015
