Home Gandurile mele Parental Control

Parental Control

991
21

Șansa ca tu să te naști a fost una la un miliard. Lucky guy! Ai câștigat potul cel mare la loteria cu cele mai mici șanse de câștig. Random shit happend și acum vezi viața ca pe un calvar, ca pe o povară, ca pe o poveste tristă…

De ce unii copii nu se mai înțeleg cu părinții deși le-a fost dăruit deja ce era mai de preț? Oare copiii trebuie să fie recunoscători părinților veșnic pentru faptul că aceștia le-au dat viață? Mulți ar zice că da. Așa aș zice si eu… însă unde se duc gândurile și mentalitatea dacă shit hits the fan?

Apare ura, disprețul. Copiii sunt abandonați la naștere sau sunt dați la orfelinate de la vârste fragede de niște părinți care nu pot iubi. Familiile fericite se destramă în 3 secunde din cauza infidelității. Copiii sunt bătuți și exploatați de tați bețivi. Părinții mor când nimeni nu poate înțelege de ce, sau unde s-au dus, sau dacă or să se mai întoarcă.

Din păcate, copiii rămân cu o lipsă de afectivitate ce nu va mai putea fi satisfacută niciodată.  Nu-și vor putea iubi părinții niciodată și-i vor căuta toată viața, sub alte chipuri, în alte case.

Ce faci când ești copil și crești după zicala “Atâta timp  cât stai în casa mea ori faci ce spun eu ori pleci!”, sau “Eu te-am făcut, eu te omor!”.  Din nou se ajunge la ură.  Oamenii nu pot înțelege sau nu vor să înțeleagă. Mulți trăiesc cu impresia că moartea e pentru alții și că pe ei îi va ocoli, că vor trăi veșnic.  Mulți trăiesc cu impresia că sunt de piatră, că nu vor avea niciodată nevoie de ceilalți. Părinții nu vor avea nevoie de copii și copiii nu vor avea nevoie de părinți.

Let it be…  nimeni nu știe ce e viața. Așa că deocamdată, dragostea este singurul ei scop. Atât cât poate înțelege fiecare.

Parental control.

Previous articleDeputatul Bidonar
Next articlebrb pana e gata noua tema
Ma numesc Alex Ciocan si am pus bazele acestui blog in urma cu 11 ani... Amiralul.info este blogul unde scriu orice, fara sa ma intereseze parerile celorlalti. Suntem liberi sa spunem prostilor pe nume, suntem liberi sa criticam nesimtirea, suntem liberi sa strigam atunci cand ne doare, cand suntem furati, cand ne simtim dati la o parte sau calcati in picioare. Suntem liberi sa traim asa cum vrem noi, nu cum ne dicteaza societatea din care vrem sau nu, trebuie sa facem parte. Spuneti lucrurilor pe nume si vom reusi sa schimbam impreuna mentalitatea in Romania.

21 COMMENTS

  1. Chiar.. apropo de relatia parinti-copii. Am vazut ieri un film romanesc super tare fix pe tema asta. Cauta “Principii de viata” E facut in 2011. Este varianta full pe youtube.

  2. Ar trebui ca dreptul de a procrea sa fie meritat si acordat in urma unor evaluari pshice si intelectuale. Toti analfabetii se imultesc ca ciupercile dupa ploaie, iar oamenii intregi la minte abia clocesc un copil doi … Si de-aici o mie is una de probleme …

  3. Uneori tocmai dintr-un accident din asta iese cate-un geniu… O exceptie care, chipurile, confirma regula…
    Dar asta e o discutie pe langa sibiectul articolului.
    Conflicte parinti-copii vor exista cat vor exista oameni. Problema e de cele mai multe ori la parinti. Doresc vesnic controlul, chiar si cand copilul nu mai e copil. Nu respecta personalitatea copiilor. Sunt copii si atat, niste fiinte facute de ei…
    Tot in ceea ce priveste educatia e de lucru… dar cine mai are timp de educatie azi? Cati parinti? Multi, de abia se zbat pentru o bucata de paine…tot pentru copii. Poate ca ar trebui sa se gandesca de mai multe ori pana sa arunce niste copii in lume daca nu-s capabili sa aiba grija de ei…si am ajuns din nou la prima fraza…aia fara legatura :))
    E un cerc vicios…

    • Am scris pe fond alb..si m-am pomenit ca textul a aparut pe fond gri :))
      Ce va chinuiti atata cu temele astea? Eu nici nu dau atentie temei. Pentru mine conteaza sa-mi placa ce se scrie pe blogul respectiv. Punct.

  4. Eu am fost crescuta pe principiile enumerate de tine, din pacate. Ai mei au considerat ca educatia se face cu bataie, cu impunerea vointei lor, pentru ca ei m-au facut, deci eu le sunt datoare. Mai mult, ma comparau mereu cu ceilalalti copii, eu fiind evident mereu cea mai proasta si mai problematica dintre toti copiii din cartier si toata copilaria mea am auzit fraza asta care nu-mi va iesi nicicand din minte: “are lumea copii, dar stie ca-i are”. I-am confruntat recent si i-am intrebat de ce ma faceau mereu proasta si auzi la ei, cica sa ma motiveze, sa ma ambitioneze sa-mi depasesc limitele. Parca eu stiam ce e aia. Eu stiu doar ca eram cea mai nefericita din lume, ca nu pot sa fiu ce vor ei. Dupa cum mi-a spus un psiholog recent, urmarile unei astfel de educatii asupra psihicului unui copil pot fi tragice si de obicei, copiii crescuti altfel isi pierd increderea in ei nu isi ating potentialul. Cumva, eu am scapat, nu stiu exact cum dar intr-adevar, lipsa de afectivitate din perioada aceea nu va fi suplinita niciodata cu nimic. Am iesit un om cat de cat normal dar am depus eforturi enorme in sensul asta, nu a fost un proces firesc. De cand ma stiu, sparg zid dupa zid sa ma indepartez mental de amintirile alea dar probabil nu voi reusi nicicand. Mi-a atins o coarda sensibila articolul tau:)

    • imi pare rau. daca stiam ca iti aduce aminte de lucruri triste nici nu-l mai postam. oricum, esti muult peste generatia de distrusi din ziua de azi, cu parinti plini de bani si crescuti cu toate la cur. o sa fie bine 🙂

  5. Nu ne alegem părinții ,dar nici de loterie nu este vorba ! Părinți ne sunt dați cu un scop , să ne învețe , dar unii părinți se lasă ghidați de traumele prin care au trecut ei și uită să mai analizeze starea de spirit a copilului . Părinții fac greșeli , dar acele greșeli pot deveni o barieră în dezvoltarea copilului . Sunt părinți care își abandonează copiii , dacă așa cred ei că este bine , atunci așa este , dar o să primească pedeapsă pe măsură . Legea vieții ce dai aia primești , de aceea zic mereu , ceea ce ți-se întâmplă înseamnă că ai dat . Fiecare experiență rea , are și una bună depinde pe care o vezi . Bravo pentru articol , foarte frumos .Te pup

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here