Steaua – Dinamo Protestul Etapei

Eram mic şi ţin minte că urmăream cu sufletul la gură fiecare evoluţie a Stelei.  Să tot fie anii 1995-2001. Erau vremuri bune când jucătorii ştiau că responsabilitatea aduce performanţa, nu nopţile pierdute prin cluburi în compania câtorva dudui (COCA şi INA).

Oare de ce strălucea Steaua în acele vremuri si acum nu? Simplu… avea jucători responsabili precum : Jean Vlădoiu, Aliuţă, Pompiliu Stoica, Miu, Baciu, Laurenţiu Rosu, Adrian Ilie, Bogdan Stelea, Claudiu Raducanu, Martin Tudor, Paraschiv, Falemi, Florentin Dumitru, ♥ Mihăţă Neşu ♥ si lista poate continua. Erau jucători care-şi dădeau sufletul pe teren, jucau cu pasiune nu pentru bani. Erau alte vremuri.

Cum a jucat Steaua aseară? Eu zic că Dinamo a fost ca cizma. Parcă niciodată nu am văzut o Dinamo atât de pasivă şi de jalnică. Ţin minte că în urmă cu ceva ani derbiurile erau pe viaţă şi pe moarte. Dinamo a fost sub papuc 90 de minute, reuşind să deschidă scorul prin unul din cei mai buni jucători ai Ligii la momentul actual, Alexe.  Câinii au ieşit în haită pe contra-atac şi Alexe a reuşit să le bage mortu-n casă printr-o execuţie de mare atacant, după ce a trecut de Tătăruşanu ca-n curtea şcolii. Eu nu am înţeles ce făcea Tătăruşanu acolo. Alerga pe lângă Alexe ca o şcolăriţă de 9 ani la ora de educaţie fizică. Sau poate se apucase să pună ceva porumb, să strângă ceva coceni din spatele porţii, când, dintr-o dată, îl zăreşte venind cu mare tărăboi şi pompă pe războinicul Alexe cu mingea la picior dar şi cu 3 stelişti după el, ducând-ui în cârca ca pe nişte saci cu cartofi. Ei bine, îl zăreşte pe Alexe venind ca Road Runner  (e exemplul corect… coiotul aleargă de când se ştie după struţ dar niciodată nu-l prinde) şi îi face semne disperate strigând “Nuuuu Alexe Nuuuu, nuuu în porumbii mei, nu da cu mingea-n păpuşoi”. Cam aşa era aseară Tătăruşanu… parcă voia să protejeze cocenii din spatele porţii nu poarta în sine. La ce intervenţie a avut (sau mai bine zis n-a avut) era şi culmea să rateze Alexe.  Pur şi simplu fugea pe lângă Alexe cu braţele deschise ca o sperietoare de ciori fără să facă nimic util.

Deci, meciul a fost o mizerie. O Dinamo timidă şi fricoasă fără vlagă dar cu sclipiri prin pase de exceptie şi atacanţi de mare fineţe, o Stea a cărei luciu a pălit şi a fost murdărit de armata de împiedicaţi trimisă pe teren de sluga behăiatoare ascultătoare  Laurențiu Reghecampf.

Cum a mai fost meciul? Jucătorii Stelei greşau pase simple de 2 metrii, nu erau în stare să facă un stop sau o preluare. Parcă eram eu şi colegii de clasă la 13 ani în curtea şcolii. Au schimbat ghetele de parcă alea erau de vină pentru spiritul lor de aştrii împiedicaţi. Jumătate din echipă a tras pe dreapta să schimbe opincile însă cred ca le-au schimbat între ele. Au inversat stângul cu dreptul. Bieţii luceferi palizi s-au încălţat invers şi şi-au dat seama după ce a început meciul.

Steaua a câştigat derby-ul cu scorul de 3-1 deşi le-a lipsit atacantul valoros precum Alexe (au ratat ca ologii 10 ocazii singur cu portarul pe când Dinamo a avut una şi a marcat) şi Dinamo trebuia sa mai aiba vreo 2 penalty-uri acordate dar astea sunt detalii detalii. A câştigat cine a bagat-o-n aţe.

Hearts