Nimic nu se poate compara ca proporții cu satisfacția românului apărută în momentul în care un semen de-al său căruia-i mergea bine, ajunge în impas. Cred că suntem campioni planetari la invidie, la ură prostească și la bucurie apărută în momentul în care cineva are un necaz. Păi n-am inventat noi acel proverb cu capra vecinului?
Suntem o națiune care din punctul meu de vedere nu mai are nicio salvare. Am devenit atât de egoiști și atât de plini de ură, încât nu știu, poate doar o calamitate naturală ne mai poate salva. Să ajungem din nou în starea imediat instaurată după cutremurul din 77, când oamenilor nu le mai păsa cine este sub dărâmături, unde lucra și ce averi aveau, voiau doar să ajute. Nu e de dorit un asemenea eveniment dar din păcate ele sunt utile în sensul menționat mai sus.
V-am povestit mai demult despre acel dialog absolut halucinant în care o femeie de pe stradă, discuta cu o alta aflată la balconul unui bloc, despre nenorocirea care s-a abătut asupra casei sale, un incendiu. Și femeia de la balcon îi spunea celei de jos, incendiată, „Așa îți trebuie, dacă nu ai știut să ai grijă de casă”… Și vorbele astea erau spuse cu atâta invidie, cu atâta răutate, cu atâta aroganță prostească, încât nici nu vreau să știu cum s-a simțit cea care a trecut prin nenorocire. Îmi venea să iau o cărămidă de jos din stradă și să-i sparg toate geamurile de la rahatul ei de apartament.
Ăștia suntem fraților, o națiune care din păcate nu mai are niciun fel de scăpare. Ne gândim numai la noi și asta nu e suficient, mai pierdem momente prețioase din viață dorind și bucurându-ne de răul abătut asupra altora. Asta este realitatea mehedințeană, ăștia sunt oamenii aflați într-unul dintre cele mai sărace județe din țară.
