Cât tupeu să ai fratele meu?

Nu pot să înțeleg ce se întâmplă cu unii oameni din orașul ăsta, cel puțin atunci când vine vorba despre imobiliare.

Apartamente cu 2 camere pentru care se cer 30-35 de mii de euro, case pentru care se cer 50-70 de mii de euro deși multe arată fix precum cea din imagine, și așa mai departe.

Pentru fel de fel de cotețe și dărăpănături se cer zeci de mii de euro. Cât tupeu pot să aibă fratele meu unii?

Adică eu înțeleg, ai emigrat în Europa cu tot cu familie, ori casa cu pricina e primită „cadou” de la bunici. Nu ai nevoie de ea, dar nici de bani puțini.

Fiind român, preferi să aștepți zeci de ani vânzarea cerând un preț care să-ți convină ție, nu cel real al pieței. Și uite așa se ia după tine și alt prăpădit și tot așa.

Și așa crește artificial prețul pieței fără ca nimeni să nu vândă nimic, fără ca nimeni să nu cumpere nimic pentru că e clar, nimeni nu e atât de prost încât să dea 50-60 de mii de euro pentru o paragină precum cea din imagine, ori 30-35 de mii de euro pentru un rahat de apartament cu 2 camere într-un oraș mort din punct de vedere industrial, fără viitor, aflat într-o continuă depopulare.

Dar în fine, spiritul de combinator al românului e liber să se exprime prin anunțurile de imobiliare. Combinatorul român va încerca întotdeauna să scoată un preț nesimțit de la un „fraier” care nu se documentează prea bine înainte să se arunce într-o tranzacție de genul.

Cu banii pe care-i cheltuie „fraierul” în orașul ăsta mort își cumpără lejer la București ceva foarte mișto.

Leave a Reply