Îți dai seama când vin sărbătorile după coada de la schimb valutar

E o imagine tristă fraților. E tristă să vezi că oamenii pleacă din niște locuri care le sunt dragi, pentru a face rost de mai mulți bani. Bani cu care să se întoarcă în locurile dragi doar de sărbători, când li se dă voie să vină înapoi în țară, în concediu.

Mi-am pus de multe ori întrebarea asta dacă merită compromisul, adică să-ți faci bagajele să pleci să muncești dincolo. Ce obții? Niște bani de care te bucuri alături de familie cât? O lună pe an maxim? Că mai mult de o lună nu-ți dă nimeni concediu.

Mi se pare oarecum ciudat acest sacrificiu al românilor, acest obicei de a-și abandona familia și prietenii pentru bani. Au impresia că banii sunt cei mai importanți însă în realitate se cam înșeală pentru că tot ce contează este relația pe care o ai cu oamenii dragi ție, relație care se răcește.

Vorba aia „Ochii care nu se văd, se uită”. Nu am înțeles niciodată de ce unii oameni au impresia că fericirea = o mașină de lux + o casă P+2+M în care mai ajung doar o lună pe an. Mașină de lux și casă pentru care trebuie să rabde toată mizeria străinătății, toate umilințele, tot rasismul și toată discriminarea. La final, cu ce te alegi? Cu o lună pe an petrecută cu oamenii care contează cu adevărat, cu o coadă interminabilă la casele de schimb valutar, cu bani cheltuiți aiurea doar pentru a arăta celor din jur că treburile celor plecați prin străinătate merg ca unse, și așa mai departe.

Normal ar fi ca oamenii să aleagă familia nu banii, normal ar fi ca oamenii să încerce să-și facă un viitor la ei în țară, că și așa suntem pe locul 2 în lume la emigrare, după Siria. Și la noi nu pică nicio bombă.

Leave a Reply