Prost să fii, noroc să ai…

Cam așa aș putea caracteriza imaginea de mai jos. Ditamai casa din centrul orașului, de vânzare. Proprietarul, probabil cel care a scris acel anunț, este un analfabet. Această imagine este dovada de necontenit a faptului că în România nu ai nevoie de carte ca să reușești în viață. Ce contează că ești un analfabet atât timp cât reușești să „te descurci”, nu? În stilul clasic, românesc, bineînțeles.

E frustrant și în același timp trist să vezi cum unii se nasc ori dobândesc în mod dubios diverse averi, dar nu-s în stare să scrie corect un cuvânt simplu precum SPAȚII. Și tu, cetățean de rând care muncești de-ți sar capacele, care investești în educație și cultură, care îți plătești la zi taxele și impozitele către stat căci ți le declari ca fraierul, nu reușești să obții lunar un venit care să-ți permită să cumperi o asemenea casă nici măcar în rate pe 100 de ani. Asta e marea dezamăgire a traiului în România, proștii au de toate iar cei care au mai dat pe la școală se chinuie de pe o zi pe alta.

De multe ori mă gândesc să plec, să emigrez și eu pentru că nu am cum să fac treabă într-o țară în care proștii dețin cheia succesului. Mă simt ca un pește pe uscat aici. Oarecum marginalizat. Și ăștia, proștii care reușesc dubios, sunt cei care încep să se creadă cineva, și să te desconsidere pe tine, om cu carte. Asta e realitatea fraților, dacă proștii sunt la putere în România e clar că dintre proști s-au ridicat și politicienii. Cum este societatea așa este și clasa politică. Să nu ne mai mirăm atunci.

Leave a Reply