Adevărul despre cei mai neînțeleși artiști ai României – meseriașii

Am citit la Mihai Vasilescu recent unul dintre cele mai bune texte cu care am luat contact vreodată. Este vorba despre povestea lui Nea Stelică, meseriașul tocmit pentru zugrăveală care vine, cere o grămadă de bani, strâmbă din nas dacă cumva nu-i convine ceva, orice, apoi te lasă cu curu’-n baltă când îți e lumea mai dragă. Puteți să citiți și voi povestea AICI. Merită.

Spun că este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit în ultima vreme nu doar pentru că-i scris fain, ci și pentru că în acele câteva rânduri, este caracterizată întreaga breaslă a meseriașilor români, acești artiști neînțeleși ai neamului nostru care au căpătat o aroganță ieșită din comun doar pentru că cei care-i solicită nu prea au alternativă.

Cum școlile de arte și meserii s-au închis în România, e foarte greu să mai aduci acasă un electrician, un zugrav, un meseriaș.

Astfel, cei care sunt foarte buni în ceea ce fac sunt mereu ocupați iar la muncă ajungi de multe ori să chemi niște măscărici cu care-ți faci mai mult nervi decât reparație.

Mulți dintre acești meseriași ridicați la rang de artiști la apelul bocancilor au pretenții mai ceva ca pictorii de biserici dar când vine vorba să și facă ceva, te trezești cu ei pe stil Nea Stelică.

Cred că cu toții am luat contact de-a lungul vieții cu un astfel de personaj și e regretabil că am ajuns să depindem de niște terchea berchea plini de figuri.

Mulți dintre meseriașii ăștia n-au două de 5 în buzunar dar fac figuri peste figuri cu cei care i-au chemat să le dea bani.

De-asta mulți dintre cei care trec prin Furcile Caudine să aducă la renovare sau la construcție un meseriaș serios și priceput renunță la această idee și ajung să se ocupe singuri de problemă.

Leave a Reply