O dată am intrat și eu în biserică și…

În urmă cu ceva timp am fost cu cineva la catedrala din oraș. Era slujbă. Omul era bisericos și am mers să-i țin companie la slujbă. Fraților, ce-am văzut acolo în biserică, m-am crucit, și nu pentru că așa urma la slujbă, ci pentru că am luat contact cu niște adevăruri legate de biserica în sine care m-au dat peste cap. Am să pun și eu cu liniuță de la margine, ca la școală, ce anume am văzut aiurea în acea ședință spirituală, în acea incursiune de durată medie (40 minute) pe care am avut-o cu biserica recent.

O dată am intrat și eu în biserică și…

  • În timpul slujbei s-au adunat 11 persoane. Într-o catedrală de câteva mii de metri pătrați în care s-au băgat milioane de euro. 11 oameni/slujbă. În buricul unui oraș adică, nu într-un cătun de țară, uitat de lume. Cred că sunt biserici la țară mai populate decât catedrala asta. Ea e frumoasă, nu-i nimic de zis, pictura dinăuntru este superbă, dar degeaba dacă e goală.
  • Plin de persoane bolnave. Bolnave psihic vreau să spun. Era acolo un băiat cunoscut pentru problemele psihice care stătea cu fața la un perete, nu către altar și se închina. La un moment dat s-a pus în genunchi și a început să bage capul într-un scaun de pe margine.
  • Din altar a ieșit cu o carte un om cunoscut în oraș ca fiind de altă orientare sexuală, care abordează bărbați prin parcul de lângă catedrală întrebându-i „Și ăștia cu homosexualii lor. O fi bine, o fi rău?”. Tocmai ăsta a ieșit din altar și ajuta la slujbă de acolo. Păi scazi pe cei cu probleme, scazi poponarul, scazi pe mine și pe amicul credincios și rămâi cu 5 oameni/slujbă.

Leave a Reply