Ghișeul de aur

De fiecare dată când am onoarea să stau la vreo coadă pe la instituțiile statului, constat lucruri noi și adevăruri nebănuite. Astăzi de exemplu cum stăteam la coadă la poliție, la ghișeul de permise, am observat faptul că acel ghișeu este din aur. Da, este din aur masiv, 24 de karate.

Cei care stau la coadă la el nu lasă nici măcar o palmă de spațiu înaintea lor. De ce? Păi dacă vine cineva și se infiltrează pe acolo și ajunge la ghișeul de aur înaintea lor? Fiecare cetățean vrea să plece acasă cu o bucată din acest ghișeu, și, drept urmare coada e una foarte strânsă, aproape lipită.

Băi fraților, eu unul nu cred că ne mai facem bine vreodată, nu cred că ne mai civilizăm vreodată. De multe ori eu când stau la asemenea cozi cedez de bunăvoie un loc sau două în fața mea celor mai în vârstă, dacă sunt, fără să mă roage nimeni. Alții dacă ar putea ar da la o parte 2-3 persoane ca să ajungă ei mai repede. Asta e genul de mentalitate care din păcate m-a scârbit profund în ultimii ani.

Oamenii sunt așa țărani uneori și atât de prost-crescuți, încât nu cred că mai poate să vină din spate o generație mai bună. Nu are cum, din asemenea proști să iasă academicieni, greu de crezut.

Băi frate parcă e de aur ghișeul ăla, mama lui de ghișeu că n-ai spațiu nici să tragi o bășină atunci când stai la coadă la instituțiile statului. Chiar m-am gândit cum ar fi ca de exemplu poliția să fie și ea tehnologizată, să poți depune cereri online, să poți trimite documente online și așa mai departe.

Leave a Reply