Stăteam ieri după amiază pe o bancă în parc. Era cald și fain. Cum mă bucuram eu de o zi frumoasă de primăvară, pe lângă mine trece un moșulică pe la 80 de ani, cu o sacoșă plină de crengi în mână. Pentru moment, nu am realizat faptul că omul era atât de sărac încât aduna crengi căzute de prin parc pentru a se încălzi. Mi-am dat seama după ce omul a poposit în preajma mea câteva secunde.
Morții mamii ei de sărăcie frate…
Și când te uiți pe stradă, vezi numai mașini scumpe, de lux, de la 20 de mii de euro în sus. Evident, niciunul dintre acești „bogați” nu s-ar opri să ajute un asemenea adunător de crengi. De ce să ajute ei? E fiecare cu p. mă-sii în țara asta de când lumea, niciodată nu a existat respect sau sentiment de milă. Înainte să ajung în parc trecusem prin fața unui bloc unde era parcat un BMW X6, mașină de 50.000 de euro minim. Păi să nu-ți vină frate să vomiți când vezi chestiile astea?
Da, unii au prea mult, alții după o viață de muncă, ajung să adune crengi din parcuri pentru a se încălzi peste noapte. Culmea, că cei ce n-au au muncit o viață întreagă, pe când cei ce au în ziua de azi abia dacă știu să se iscălească, ce să mai zic de muncă? Nu cunosc pe nimeni care să-și fi cumpărat BMW X6 din muncă cinstită, sau orice altă mașină echivalentă ca valoare.
Asta e România frate, o țară de hoți îmbuibați până la Dumnezeu care nu ți-ar arunca o coajă de pită deși te-ar vedea că te tăvălești pe trotuar de foame… SCÂRBĂ…
