Home Gandurile mele Povestea vieții mele, la coadă la Profi

Povestea vieții mele, la coadă la Profi

60
0

Am intrat aseară la un Profi din Severin în care nu intrasem niciodată. Am zis să fie o premieră. Băi fraților, am trăit acolo povestea vieții mele, pe cuvântul meu. Atâtea ciudățenii ce-am văzut acolo, cred că nici în desenele animate Pixar nu găsești. În primul rând, erau rafturile atât de apropiate încât în unele cazuri, nu aveau loc doi oameni unul pe lângă celălalt acolo. Dacă mai dădea Dumnezeu să aibă și coșuri, aleluia și-un praz verde, unul dintre ei trebuia să facă cale întoarsă.

Cum naiba să faci frate asemenea magazin? Dacă nu ai loc, de ce nu renunți la unele rafturi sau de ce nu cauți o locație corespunzătoare în care clienții să-și poată face cumpărăturile fără să se calce pe bombeuri? Uneori am impresia că nu o să mai evoluăm niciodată ca nație.

Când m-am pus la coadă, a început circul. Unul dintre clienți care era mai în spatele meu a lăsat coșul cu ce cumpărase în drum și a ieșit nervos din magazin pe motiv că el „nu are timp să stea o oră la coadă”. Da frate, pur și simplu a lăsat coșul în drum și a plecat. Nu știu la care oră s-a referit el căci mai mult ca sigur eu am ajuns să plătesc în vreo 2 minute. Unii chiar nu au răbdare frate…  Pe rândul opus, la cealaltă casă era veselie maximă. Era acolo un tip acolo beat muci care se clătina destul de serios cu un pachet de biscuiți în brațe și un pui congelat. Exista în jurul lui un spațiu gol egal cu raza cercului de bălăngănire. Ceilalți clienți păstrau distanța :)) Băi nene, parcă eram în zona crepusculară.

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here