Astăzi vom discuta despre prietenie. Un cuvânt interesant și un concept și mai interesant. În România, prietenia este folosită de multe ori ca monedă de plată atunci când vine vorba de muncă și e ok să fie așa până la un anumit punct. Dacă eu sunt sărac și am nevoie de un prieten care să vină să mă ajute să pun și eu 3 metri pătrați de gresie în hol, e ok să vină în contextul în care are mai mult ca mine. Nu mi se pare ok să-ți chemi prietenii să lucreze pentru tine sau să te ajute atunci când știi că nici ei nu au. De asemenea, și mai nenorocit mi se pare omul care are bani, cheamă prietenul sărac să muncească în baza prieteniei iar la final de zi, nu-i dă niciun ban. Ce prietenie e asta fraților?
Întreb și eu… Cunosc astfel de cazuri și mi se pare ridicol. Adică tu să ai, el să nu aibă dar să-l chemi să piardă vremea pe la tine, să muncească degeaba când ar putea bine mersi să se ducă să facă un ban pentru el din altă parte. Prietenul care are mai mult ca tine, te cheamă la muncă dar nu te plătește, nu-ți e prieten. E un profitor care ți-e „prieten” doar ca să te exploateze. Din punctul meu de vedere, prietenul care te cheamă la muncă îți dă mereu cu 1 leu mai mult decât meriți.