Banii vorbesc

Când avocatura era o meserie bănoasă, toți părinții își trimiteau copiii la facultatea de drept. Când mecanica auto era bănoasă, foarte mulți tineri doreau să fie mecanici. Când meseria de șofer era bănoasă, la fel, foarte mulți tineri doresc să plece pe comunitate. Când se făceau bani cu zugrăvelile, românul era zugrav. Aceste realități par să nu însemne mare lucru dar ele spun povestea unui popor, unui popor născut fără direcție, fără busolă. Românii parcă nu mai au dorințe, nu mai au idealuri, nu mai au vise și nici pasiuni. Singurul lor vis pe care-l deprind încă din copilărie este banul. Românii vor să ajungă oameni bogați, nu contează cum, ei vor să aibă doar bani.

De ce sunt banii ceva atât de important într-o societate atât de săracă? Ei bine, într-un fel este logic să fie așa… Oamenii vor la mai bine. Sunt dispuși să învețe meserii noi, sunt dispuși să își schimbe locurile de muncă astfel încât să aibă mai mulți bani. De ce nu suntem și noi ca nemții, care învață o singură meserie toată viața pe care o practică până ies la pensie? Dacă neamțul la 20 de ani a terminat o școală de maiștri, mecanic auto, asta profesează tot restul vieții. Probabil că și românii ar fi așa dacă nu ar avea grija banului încă de mici. Neajunsurile schimbă copilării la 180 de grade.

Copiii noștri nu mai au pasiuni și nici vise pentru că li se taie aripile de mici, de mici se maturizează și realizează că pentru a-și îndeplini visele au nevoie de bani, bani pe care părinții lor nu-i au. Și astfel visează încă de mici la niște bani și… cam atât. Trist, dar banii vorbesc.

Leave a Reply