6 copii. Ce-o fi oare în mintea unora?

Se spune că orice om care vine pe lume are o misiune destul de simplă: să planteze un copac, să construiască o casă și să facă un copil. Întrebarea mea este ce facem cu cei care nu fac unul, ci 6 copii de care bineînțeles nu pot să aibă grijă? Ce-o fi frate în mintea celor care aduc pe lume 6, 7, 11 copii și care apar apoi prin campaniile umanitare ca să facă rost de bani cu care să-i crească?

Chiar ieri am văzut la TV un asemenea caz, o familie ce avea 6 copii dar care nu avea unde să stea. Stăteau toți într-o cocioabă insalubră. Cum să aduci mă 6 copii pe lume dacă tu nu ai unde să crești unul singur măcar? Ok, este dreptul fiecăruia să facă ce vrea cu viața lui, să aducă pe lume și 20 de copii dacă este în stare, însă un pic de gândire nu putem avea? E prea mult?

Cu ce crești frate 6 copii? O să fii un tată foarte încântat de faptul că cei 6 copii ai tăi nu au cu ce să se îmbrace să se ducă la școală în timp ce colegii lor au iPhone de 1000 de euro? Nu te gândești la chestiile astea atunci când faci copii? Sau ne-am obișnuit să-i facem și în cazul în care nu ne descurcăm, lasă că e ProTV-ul, mai facem o campanie, mai o milă, mai o donație.

Știu că sună aiurea ce urmează să spun, dar pentru familiile care fac copii ca iepurii fără să aibă unde să-i crească sau cu ce, nu ar trebui să se facă campanii umanitare. Ar trebui ca statul să vină, să ia acei copii, să-i ducă undeva unde măcar nu plouă (centru de plasament) iar părinții să fie educați să nu se mai puiască precum animalele dacă nu au cu ce să crească copiii.

Leave a Reply