Ne place să ne mutăm în peșteră

Eu la concluzia asta am ajuns când am venit aseară înspre casă. Am fost până la Dedeman să mă uit de un lămâi pe care l-am văzut acum 2 zile și care bineînțeles că acum nu mai era. O dată-n viață vreau să cumpăr și eu o plantă și sorții sunt mai mult decât potrivnici. În fine, în drum spre casă am mers pe o stradă aflată mai la dos, și am observat că vreo 7-8 case deși erau în construcție rău de tot, oamenii se mutaseră deja acolo, trăiau acolo. Mie unul mi se pare ridicolă chestia asta.

Mi se pare stupid pentru că la noi, la cei care au obiceiul să facă chestia asta, construcția casei durează ani buni. Chiar durează ani și mi se pare aiurea să stai mereu în nămol atunci când dă ploaia, mi se pare aiurea să stai cu copiii după tine într-o casă ce la etaj e plină de materiale de construcții ce pot să cadă de acolo la un vânt mai intens și așa mai departe. E tipic românesc, doar noi avem boala asta cu vilele, cu casele cu 10 camere deși suntem 3 persoane.

Ne place să locuim în peșteră, cu minimum de confort, să stăm cu cizmele de cauciuc la ușă doar ca să putem ieși din incintă sau intra. Nu știu dacă o să se schimbe vreodată mentalitatea oamenilor care îi îndeamnă să construiască ani de zile o casă foarte mare, foarte greu de întreținut, foarte scumpă de construit și așa mai departe. De ce ai nevoie de 10 camere și 2 etaje dacă ești singur cu soția și copilul de 3-4 ani? Vă dați singuri seama care poate să fie răspunsul: megalomanie.

Leave a Reply