O viață pe drumuri – nostalgie

Privesc clipul de mai jos, cu acel camion al anilor 90/2000, cu acea muzică specifică unor vremuri demult apuse și mă gândesc. Cum ar fi fost să trăiesc atunci? Cum ar fi fost să fiu un șofer de camion prin anii 90 sau chiar începuturile anilor 2000? Și nu știu, parcă într-un fel simt că am fost, într-un fel mă cuprinde un tip ciudat de nostalgie pentru niște vremuri netrăite. Poate din cauza faptului că sunt atât de nemulțumit de vremurile pe care le trăiesc, doresc altele mai simple și mai calme.

Meseria de șofer profesionist a devenit destul de dificilă în contextul actual al societății, atât în țară cât și în străinătate pentru că piața transporturilor a fost invadată de patronei cu câteva camioane cumpărate second hand care au început să lucreze sub prețul normal. Astfel, piața s-a stricat, salariile șoferilor au scăzut destul de mult în Europa comparativ cu perioada 1990-2005. Așa e când își bagă românul coada, se alege praful de cele mai multe ori.

Dacă mi-ar place acum să fiu șofer pe camion? Probabil că nu. Cerințele sunt foarte mari iar firmele serioase la care să prinzi un contract de muncă prin intermediul căruia să fi plătit decent, sunt foarte puține. Firmele de recrutări românești și-au băgat coada peste tot în Europa și au asigurat străinii cu mână de lucru ieftină, contra unor comisioane destul de impresionante. E oarecum interesant cum am reușit noi, românii, o nație de fomiști și de sărăntoci, să ne clădim prosperitate pe seama propriilor noștri semen, distrugând totodată totul în jur.

Leave a Reply