Ideea de a reuși în viață stând cât mai departe de muncă

Mă uit în jurul meu și văd foarte mulți tineri care au o mentalitate destul de ciudată, insuflată oarecum de către părinți. Există mulți tineri cu vârste de până în 25 de ani care nu vor să se ducă la muncă pe bani puțini. Preferă să stea acasă pe banii părinților și culmea, părinții susțin asemenea aberații. Auzi pe unii dintre ei „Eh, decât să-i rupă cocoșa cu munca pe bani de nimic băiatului meu mai bine să stea acasă”… WTF? De ce există mentalitatea asta de a reuși în viață stând departe de muncă? Nicăieri în lume nu mai există așa ceva. Peste tot tinerii se duc, se zbat, evoluează, învață o meserie și așa mai departe. Numai în România stau la spart de semințe și la hăhăială până noaptea târziu, la scara blocului, pe banii părinților. Cred că este o abordare total greșită.

De multe ori aveam tendința să mă iau și de tinerii care au 20 și ceva de ani și lucrează ca paznici. Am zis că le place să stea degeaba în loc să meargă să învețe o meserie. Am zis că meseria asta de paznic este pentru cei bolnavi sau pentru bătrânii cărora nu le ajunge pensia. Ei bine, dacă-i compar cu cei care nu se duc la muncă deloc îmi cam schimb părerea pentru că în acest moment sunt mai mulți tineri care nu muncesc deloc, care stau pe spinarea părinților. Parcă se schimbă scara de valori un pic. Parcă unii capătă automat mai multă importanță… Parcă meseria de paznic nu mai e chiar așa de nașpa. Parcă România are nevoie de o revigorare totală…

Leave a Reply