De ce nu aș putea să mai muncesc pentru altul

Am stat un pic ieri și m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă nu aș mai scrie articole, dacă aș merge să mă angajez undeva. Evident că am ajuns la concluzia că nu aș putea niciodată să mai lucrez pentru un patron și asta din cauza faptului că atunci când am făcut-o nu m-am simțit niciodată apreciat, respectat. Din contră, toți au căutat să mă muncească cât mai mul pentru cât mai puțin apogeul a fost la stația GPL unde am pierdut aproape 3 ani din viață. Acolo am renunțat după ce patronul mi-a spus că atunci când m-am angajat a fost vorba că nu-mi iau concediu. Da, trecuseră aproape 3 ani în care nu mi-am luat nici un fel de concediu, 3 ani în care munceam 16 ore, mergeam să dorm casă 4-5 ore apoi veneam din nou 16 ore la muncă. Atunci când am auzit că ce, cum să-mi iau concediu după atâta muncă pe salariu minim pe economie, am zis gata, nu am să mai muncesc niciodată la un patron. Nu știu cum s-a făcut dar mereu am dat de oameni nașpa la locul de muncă. Nu am avut niciodată baftă să dau de un om pe care să-l simt și eu că mă respectă sau că vine și el să-mi dea cu un leu mai mult decât merit. Parcă așa de importanți sunt banii pentru toată lumea încât niciodată nu există soluție de compromis. Aș vrea să văd și eu un patron care ține la angajat, un patron care vine și plătește mai mult decât face munca lui dar în România nu există această mentalitate.

Leave a Reply