Să vezi un cărucior exilat în parcarea unui hipermarket, pentru mulți dintre voi, nu o să fie ceva foarte important. Pentru mine însă, este un gest care spune foarte multe lucruri despre nația noastră, în special atunci când discutăm despre cazuri precum cel din imaginea de mai sus, în care centrul de cărucioare este la doar câțiva metri de locul în care un cetățean a abandonat un asemenea dispozitiv. Ce? Doar nu o să mai facă omul câțiva pași să-l ducă la locul lui, nu?
Aceste gesturi scot în evidență lenea și nesimțirea, alături de inconștiență. Lenea și nesimțirea pe-o parte din cauza faptului că oamenii refuză categoric să meargă 5 metri și să ducă înapoi un obiect de care s-au folosit mai devreme, inconștiența pentru că atunci când bate vântul foarte tare, aceste cărucioare sunt împinse în mașinile din parcare. Foarte mulți oameni s-au trezit cu mașinile zgâriate destul de urât din cauza acestor cărucioare abandonate prin parcare, luate de vânt.
Pentru România, este un gest destul de firesc. Aici oamenii sunt învățați încă de mici să facă cât mai puțin efort fizic ori intelectual. Cum să se ducă ei să lase căruciorul de unde l-au luat? Lasă că nu-i treaba lor, nu? Mă dezgustă total chestia asta și îmi este rușine că sunt nevoit să împart aerul cu ei. Cât de greu poate să fie să duci căruciorul ăla 3 metri? Plin cu alimente ai putut să-l cari prin tot magazinul și toată parcarea, dar 3 metri să-l duci înapoi nu ai mai reușit, nu?
