Uneori, frustrarea reprezintă un sentiment înțeles

De cele mai multe ori eu pot înțelege nivelul de frustrare din societatea românească. Pe bune că pot, e destul de greu să încerci să răzbești drept om cinstit într-o lume de hoți și de lichele. Atunci când vezi că tu muncești multe ore pe zi și că ești un profesionist în ceea ce faci dar nu ai bani să-ți cumperi o garsonieră, în schimb Președintele are 6 case cumpărate cu bani din meditații, te apucă dracii. Atunci când locuiești în Drobeta Turnu Severin și vezi pe stradă mașini de zeci de mii de euro, îți pui din nou întrebarea cum au reușit acești oameni pentru că aici nu se produce nimic, nu există companii puternice care să ofere mii de euro salarii și nici firme care să prospere într-un asemenea hal încât să permită angajaților sau proprietarilor să aibă mașini de 50 de mii.

Și te mai uiți apoi și pe la televizor și când vezi cum o duduie de 28 de ani care până nu demult își poza țâțele pe Facebook ajunge în Parlament doar pentru că a avut bafta să fie rudă cu Firea și Pandele, te apucă pandaliile. Astfel, nivelul de frustrare al celor cinstiți din societate atinge cote maxime în momentul în care peste tot sunt exemple de oameni care nu au reușit prin propriile forțe, de oameni care au fost mereu ajutați, de oameni care au furat, de oameni care nu știu să facă nimic dar totuși conduc o mașină pe care tu nu ți-o vei putea cumpăra niciodată deși ai 1000 de euro pe lună salariu. Astfel, e de înțeles frustrarea care zace în sufletele oamenilor, e de înțeles de ce unii dintre ei mai răbufnesc. Într-un final, cei cinstiți care vor observa că cu cât sunt mai cinstiți în România sunt mai săraci, vor pleca în străinătate și vor zice „luați-vă bă țara și băgați-v-o-n cur”

Leave a Reply