Scaiul

Mă duceam ieri la Carrefour când, dintr-o dată, sunt apostat de un cățel vagabond pe o străduță lăturalnică. Sincer să fiu, cred că este cel mai simpatic maidanez pe care l-am văzut vreodată și cred că-i al cuiva de pe acolo întrucât pare bine întreținut: este curat, vesel și destul de rotunjor, e clar că nu a suferit de foame în ultima vreme. Nu știu ce nume are, nu știu cum îl cheamă sau al cui este, dar eu l-am poreclit simplu: Scaiul. I-am zis așa pentru că acest cățel s-a ținut de mine asemenea unui scai în jur de 1 kilometru. La un moment dat am avut impresia că nu voi mai scăpa niciodată de el, era foarte insistent, foarte jucăuș și dornic de atenție.

Dacă aș fi avut loc pentru el acasă, probabil că l-aș fi luat cu mine. Cei care i-au dat drumul pe stradă probabil că nu țin la el atât de mult, altfel nu-i dădeau drumul, nu? Asta cu „A scăpat câinele din curte” nu o cred pentru că dacă iubești un animal cu adevărat, ai grijă de el non stop. Nu se poate să fugă așa pur și simplu din curte fără ca tu, proprietar să nu ai habar. Nu avea nici o zgardă sau vreun semn că ar fi fost al cuiva. Așadar, dacă aș fi avut loc pentru el acasă, aș fi mers pe zicala „ce-i găsit pe stradă al meu rămâne” 😀

Mie îmi plac animalele, în special pisicile. Sincer să fiu rar de tot s-a întâmplat să găsesc un câine care să-mi placă pentru că majoritatea sunt gălăgioși iar mie-mi place liniștea. Poate și faptul că Scaiul nu a zis nimic în tot acest timp m-a făcut să-l îndrăgesc foarte tare…. Voi ce ați fi făcut? L-ați fi luat acasă?

Leave a Reply