Mersul pe jos a ajuns ceva înjositor

Se întâmplă de multe ori să plec de acasă pe jos și să observ cum trec pe lângă mine cu mașinile diverse cunoștințe (vecini, etc, nu oameni care mă cunosc foarte bine) și pe care-i văd cum rânjesc în oglindă gândindu-se că probabil nu am 2 lei să mă duc cu autobuzul sau cu taxi la negru.

Eu unul am ajuns la concluzia că a merge pe jos în ziua de azi este ceva înjositor, mai înjositor decât jobul de căcănar sau ceva de genul, habar nu am. Dacă oamenii au ajuns să râdă de tine pentru că tu vrei să mergi 4 kilometri pe jos, atunci planeta pământ se duce de râpă.

Dar nu vă ambalați, așa este românul de obicei. El trebuie să rânjească precum boul, el trebuie să râdă de cineva, el trebuie să se hăhăie la scară, altfel nu se simte bine, nu contează că-i ghiorțăie mațele de foame. El trebuie să râdă și să se simtă bine, așa a fost crescut, așa a fost învățat.

Nu contează că el are 150 de kilograme și moare dacă merge două colțuri pe jos, el preferă să râdă de cel care este sănătos și vrea să fie sănătos pentru că până la urmă acest mers pe jos este un fel de mișcare. Este recomandat să mergi măcar o oră pe jos zilnic, mai pui sângele în mișcare.

Eh, ce știe țăranul ce-i șofranul? Mănâncă hârtia și aruncă ciocolata. Cam așa și cu cei care râd de tine ca boii pentru că mergi pe jos sau pentru că te duci la alergat la pădure „de nebun”… Lasă să fiu eu nebun și sănătos, că nu am de gând să ajung un butoi cu căcat la 30 de ani.

Leave a Reply