Fuga nejustificată de psiholog

psiholog Se spune că cel mai bun prieten al tău trebuie să facă și pe psihologul din când în când, adică să te asculte, să sufere cot la cot cu tine și să îți dea sfaturi în cazul în care se pricepe. Dar oare așa este normal? Când avem o problemă sentimentală și nu numai, la prieteni trebuie să dăm buzna? Sau la un om care a făcut o facultate în acest sens? Întreb și eu ca fapt divers pentru că observ faptul că foarte puțină lume apelează la un psiholog în adevăratul sens al cuvântului în momentul în care întâmpină o problemă fără de scăpare.

Nu am înțeles niciodată de ce românii preferă să vorbească cu oricine întâlnesc pe stradă, mai puțin cu persoanele abilitate, în măsură să-i ajute. E o oarecare frică de psiholog din două motive esențiale pe care le poți identifica fără mari probleme:

  • În primul rând, oamenii se tem de nou. E clar că dacă nu ai fost niciodată la psiholog, nu știi ce este, ce vei face acolo, ce fel de oameni te vor aștepta în spatele ușii. E o teamă oarecum normală dar de  multe ori exagerată și amplificată de modul nostru de a gândi. Se pare că mentalitatea ne joacă feste atunci când vine vorba despre occidentalism. În străinătate toată lumea merge la psiholog pentru toate nimicurile posibile pentru că oamenii pricep conceptul
  • În al doilea rând, în societate s-a răspândit ideea asta că cei care merg la psiholog ar fi cel puțin nebuni. Mie mi se pare o nebunie mai mare să gândești în acest mod defect, decât dacă analizezi problemele pentru care oamenii ajung la psiholog. Prejudecățile acestea nu sunt specifice străinătății, doar în România cel care merge la psiholog este văzut oarecum nebun de restul societății.

Dacă veți intra, măcar din curiozitate pe www.psihart.ro o să vedeți ce înseamnă cu adevărat psiholog, ce înseamnă un psiholog pentru copii sau pentru adulți, ce înseamnă un cabinet psihologic, etc. Poate că dacă oamenii ar vrea să fie un pic mai informați, ar observa că realitatea deformată pe care o cunosc din viu grai al altora, se schimbă. Nu mi s-a părut niciodată corect ca cei care se duc la psiholog să fie catalogați drept nebuni de niște oameni care nici măcar nu pricep conceptul.

Fuga nejustificată de psiholog se transformă așadar într-o fugă de nou, cu care suntem obișnuiți și într-o fugă de ridicol cu care din nou, suntem obișnuiți. Mentalitatea din România trebuie oarecum adaptată astfel încât să eliminăm aceste obiceiuri proaste, aflate în contradicție cu tot ce înseamnă lume civilizată. Nicăieri într-o țară civilizată, oamenilor nu le este frică de nou, nicăieri într-o țară civilizată oamenii nu sunt văzuți drept nebuni în momentul în care intră la psiholog.

Leave a Reply