3 țigani și o pădure

Am fost astăzi să mai alerg vreo 4 kilometri pe la pădure că nu mai fusesem de mult. A tot plouat, am avut și probleme cu mașina și tot așa. Cred că am stat vreo 3-4 zile fără să alerg. Am ajuns astăzi la pădure și înaintea mea 3 țigani de maxim 20 de ani, se maimuțăreau ca toate zilele. Erau pe sensul meu de alergare așa că nu aveam cum să îi ocolesc. De fiecare dată când văd 3 țigani foarte guralivi și spasmodici mă gândesc că dacă trec pe lângă ei ca omul normal, se vor lua de mine.

De ce mă gândesc la asta? Păi pentru că se întâmplă foarte des chestia asta. Țiganii se iau de oricine pe stradă fără un motiv anume, doar pentru că au crescut ei la cort când erau mici și au rămas cu frustrările respective. Bine, după anii 90 au crescut în Sharan, au abandonat corturile pentru mașinile alea ridicole în care mai târziu au înfundat vreo 4 pirande și 12 puradei și au pornit la „muncă” în Franța. Ei bine, vine momentul să trec pe lângă ei. Îmi aleg eu culoarul cel mai larg, astfel încât să nu fiu nevoit să pocnesc pe vreunul din instinct și să am și spațiu de manevră în cazul în care vreunul dintre ei încearcă ceva. Când trec pe lângă ei, unul cu șapcă întoarsă începe să se maimuțărească și să mă imite pe mine care alergam. Începe și el să alerge pe lângă mine…

Eu în momentul acesta, nu știam ce să fac… Să-i trag una peste bască maimuței sau să-mi văd de treabă, după vreo 10 metri maimuța dă semne de oboseală și se oprește, așa că am lăsat-o în pace…

Bă, de-asta țiganii nu se vor integra niciodată în societate: pentru că deranjează.

Leave a Reply