Toată lumea mă întreabă de unde găsesc atâtea subiecte pentru articole…

Toată lumea mă întreabă de unde-mi vin atâtea idei ca să scriu atât de mult. Ca să nu jignesc și să săpun că imaginație ar trebui să aibă oricine cu drag de carte, le zic faptul că scriu ce văd în jur. Scriu despre evenimentele pe care le observ și cu care sunt sau nu de acord.

Scriu despre lucrurile pe care mi le cumpăr sau despre pățaniile de pe drum către magazine. Trebuie să fii absolut amorf să nu vezi lucrurile care se petrec în jurul tău. E de ajuns să ieși 5 minute din casă și n-ai cum să nu observi omul străzii care stă pe bancă – de aici poți scrie un articol social, nu ai cum să nu observi pe cei care parchează aiurea, nu ai cum să nu observi pe cei care fac nasoale pe stradă.

Poate că mentalitatea asta de „la mine în țară toate sunt bune, frumoase și roz” împiedică pe unii să găsească subiecte de dezbătut. Pentru mine întotdeauna a fost destul de simplu să vorbesc despre absolut orice pentru că am fost genul de om deranjat de foarte multe chestii.

Mă deranjează nedreptatea, nesimțire, lucrurile negative în general și din păcate acestea abundă în societatea românească. Pe bune că mi-aș dori să n-am subiecte de scris, chiar mi-aș dori să meargă toate perfect în România astfel încât să nu am nimic de comentat. Dar probabil și atunci aș găsi subiecte de scris, și ar fi pozitive. Aș vrea să scriu și lucruri ceva mai pozitive dar probabil că țara asta nu o să-mi acorde niciodată această șansă…

Leave a Reply