Încă mai există dorința de a face performanță

performantaIeri după amiază, pe o ploaie de nu-ți venea nici măcar să scoți câinele la plimbare, am plecat să dau câteva ture la pădure. Am zis că eu oricum stau la vreo 7 km de pădure și acolo e posibil să nu plouă cine știe ce. Clima se poate schimba radical pe această distanță. În plus. În pădure nu plouă niciodată așa tare pe alei pentru că stropii se opresc în frunze și crengi.

Am plecat așadar pe ploaie la alergat. Am ajuns acolo, m-am întors din drum pentru că așa am eu bafta, ploaia se întețise. Nu aveam cum să dau mai mult de o tură fără să mă fac fleașcă și nu aveam de cât o pereche de pantaloni la mine. Nu aveam cu ce să mă schimb după. M-am mai dus pe la Carrefour, m-am mai întors, pe la ora 17:30 se rărise ploaia suficient cât să dau turele mele.

Surprinzător, în pădure am văzut niște copii la alergat, alături de antrenorul lor. Pe ploaie. Copii. WTF!!! De când copiii mai vor să facă sport și mai ales atletism de-acesta primitiv, de-o seamă cu Jocurile Olimpice? Că băieții sunt cu fotbalul, fetele cu Facebook. Uite că încă mai există dorința de a face performanță în sport. M-am bucurat tare mult să îi văd și sper să nu se lase de treabă.

Copiii erau chiar buni pentru că alergat destul de tare, se vedea că sunt antrenați bine, alergau mai tare de cât mine. De fapt, era acolo și o tânără de-o seamă cu mine, cel puțin așa părea, pe care am încercat să o ajung din urmă 50 de metri timp de 1 km și nu am reușit, și ea era deja la a 3-a tură de pădure, nu ca mine la prima… M-am bucurat să văd asta…

Leave a Reply