Un ochi râde altul plânge… cu afacerile în România

V-am povestit într-un articol anterior faptul că am fost la ANAF să plătesc birurile pentru 2016, prima tranșă. Bineînțeles că a fost nevoie să pierd un ceas cu operațiunea din cauza funcționarilor sictiriți care spun orice numai să scape de tine, am fost nevoit să stau la 4 ghișee ca să mă informez ce și cum, am fost nevoit să fac două drumuri la ING ca să scot bani de pe card întrucât am primit informații contradictorii cu cât este de plată și așa mai departe…

M-am pus la coadă să plătesc. În fața mea, era un domn pe la 50 de ani cu un teanc de bani pe care trebuia să îl dea la casierie. Nu am înțeles exact pentru ce a plătit atâția bani, eventual tot impozite și taxe ca mine, ca orice cetățean. Adică ce puteai să plătești la ANAF? O petrecere surpriză? În nici un caz… ei bine, domnul acesta m-a făcut să mă gândesc la țara în care trăim…

Omul era modest. Nu pricăjit dar nici super bie îmbrăcat. Nu știu ce afacere avea de plătea el 9000 de lei la ghișeul ANAF-ului dintr-un foc, dar l-am analizat puțin. Nu era deloc mulțumit dar nici nu plângea pe acolo… Cu mâna tremurândă întinde banii peste ghișeu și lansează timid o întrebare pentru funcționarele dinăuntru care nu-l bagă în seamă. Eh, lasă că e bine să vorbești și cu pereții… Cam asta e cu afacerile în România, un ochi râde altul plânge. Pe-o parte te bucuri că nu ai de-a face cu patroni, pe altă parte te trezești că dai mii de lei din munca ta cuiva care nu îți oferă niciodată nimic.

 

Articole Recomandate

Motivul principal pentru care România este o țară săracă Aud de multe ori în jurul meu oameni care sunt nemulțumiți de nivelul lor de trai și care înjură de dimineața până seara Guvernul, Președintele, Primarul, parlamentarii. Eu unul am ajuns la concluzia ...
Parca imi lipsesc sesiunile de Mirc din internet café-uri Cand copilaresti in anii 90 prinzi Mirc-ul... Ca n-ai cum altfel. Mirc-ul a fost pentru noi un hotar pe care in acele vremuri, nimeni nu credea ca civilizatia il va depasi. De fapt, cred ca a fost pri...
Apreciez pe cei ce pot face lucruri care pe mine mă depășesc Am mai discutat despre oamenii puternici. Am mai spus că eu nu mă consider unul dintre ei pentru că nu pot face anumite lucruri. De exemplu mereu am considerat oameni puternici pe cei care se duc să d...
Nu vorbești ungurește? Foarte bine, nu-ți dau mici! Una dintre cele mai mari scârbe pe care le-am simțit în ultima vreme vine din partea Kaufland România. Ați văzut cu toții celebrul clip în care un tip se duce și el în Ținutul Secuiesc să vadă dacă e ...
Despre traditiile romanesti citadine: Capra Mersul cu capra reprezinta o traditie pur romaneasca, ce isi are radacinile bine infipte in lumea satului. Odata cu emanciparea taranilor, au avut grija sa aduca cu ei la oras obiceiurile acelei lumi,...
Căruciorul lenei De multe ori când mă duc la Carrefour observ cărucioarele astea lăsate în mijlocul parcării de niște jeguri de oameni, de niște putori ordinare cărora le pică curul dacă merg 10 metri să le ducă acolo...
Urăsc bâlciurile care se fac de ziua orașului Cred că nu există eveniment pe care să îl urăsc mai tare de cât zilele orașului, Zilele Severinului. În fiecare an de Sf. Gheorghe, se umple de tarabe insalubre în spatele cărora vezi numai colorați î...
N-am mai mancat fast-food de aproape 2 luni Am reusit sa stau departe de minunea fast food aproape 2 luni de zile. Nu a fost greu, tot ce trebuie sa faci este sa mananci altceva. Ideea este destul de simpla: atata timp cat constientizezi proble...

Leave a Reply