Cersetori cu tupeu si fara nevoi

Acum 2 zile am fost ala o patiserie din oras sa iau o cafea. Aveau aparat Tchibo si cafeaua este destul de buna. Am ramas cred ca jumatate de ora in incinta, pe un scaun ca sa beau cafeaua. Si asa mersesem vreo 10 km pe jos, voiam sa ma mai odihnesc putin inainte sa pornesc catre casa. Mai erau vreo 5 km de mers. Cum stateam eu acolo pe scaun fain frumos cum intra in incinta o cersetoare de vreo 11-12 ani, care tinea in brate un copilas de vreo nici 2 ani cred… Nu am apucat sa vad exact ce varsta avea…

Cum eu stateam la masa, vine la mine si imi spune:

  • Imi dai nenea si mie cativa lei?
  • Nu, nu iti dau… Ii zic eu.
  • Atunci ne iei si noua ceva de mancare? Ca ne e foame rau…

Mno, ma uit la ele si zic hai sa fac o fapta buna si sa le iau. Ei bine, nu apuc, in magazin era o doamna care spune cuvintele magice:

  • Haideti sa va iau ceva de mancare…

No, uite ca am scapat si de facut fapte bune zic… Femeia le-a cumparat cate o placinta cu 5 lei, foarte generoasa. Ei bine, dupa ce iese femeia cu pricina din patiserie. Cersetoarea vine la mine, cu pungile cu placinta in mana, si imi zice:

  • Imi iei nenea si mie un de-asta cu crenvusti? Si imi arata catre vitrina…

Eee, acuma vine intrebarea mea: oare cele doua chiar aveau nevoie de mancare sau au intrat la luat de bani? Vazand ca nu le merge, au zis sa plece totusi cu ceva, nu cu mana goala si doua placinte de 10 lei sunt destul de mult… Probabil asa au invatat-o parintii sa faca. Ce dracu’, sa fie productiva…

Ce tupeu e asta? Adica sa primesti din stanga si sa mergi sa ceri si in dreapta?

De-asta nu am obiceiul sa mai dau nimic la cersetori. Sunt nerecunoscatori si niciodata nu au nevoie cu adevarat. Sunt obisnuiti sa ceara intotdeauna si niciodata nu se multumesc cu ce primesc.

Leave a Reply