Socializarea, incotro?

Treceam ieri rupamasa prin fata unei terase din Severin. Nimic ciudat pana acum… ma uit la cei stransi sub umbrelute: toti cu telefoanele mobile in mana. Fetele pe Facebook, baietii pe Facebook. Se pare ca oamenii ies la terase ca sa poata butona la telefonu, nu ca sa se destinda. Poate ca acesta este modul in care ei se relaxeaza, cine stie? De ce sa iesi la terasa ca sa stai cu telefonul in mana cand pot face la fel de bine treaba asta si acasa? Eu credeam ca oamenii ies la terase ca sa scape de munca, de stres, de cei 4 pereti si asa mai departe.

Intr-o lume atat de ancorata intr-o tehnologie ce ar vrea sa uneasca, incepem sa ne indepartam din ce in ce mai mult unii de altii in realitate. Dupa ce ca societatea e atat de dezbinata din punct de vedere al “aproapelui”, mai suntem si imposibili de abordat intr-o discutie. Pai cine sa deschida ce discutie atata timp cat toata lumea e cu nasul in ecranul telefonului? Cine sa socializeze cu cine atata timp cat oamenii nu sunt interesati de cat de un singur lucru Facebook?

Facebook este o retea sociala destul de distructiva desi aparent, oamenii sunt incantati de ea. Multi s-au cunoscut pe Facebook, s-au si casatorit, insa uitam esentialul. Oamenii trebuie sa se vada in realitate, sa se simta, sa fie alaturi unul de celalalt. Emotiile nu se pot transmite online, doar exprima. Cu toate acestea, stiti foarte bine cum se spune: emotia se exprima cel mai bine prin gesturi, iar de la distanta, totul pare confuz. Pe Facebook, nimeni nu este ceea ce pare, toti ascund cate ceva, cat le permite reteaua. De aceea, atunci cand iesiti la suc la terasa, lasati pentru 30 de minute telefonul in buzunar sau in masina, priviti in jur, observati oamenii si locurile, altfel, e pacat…

Leave a Reply