Post mortem… sau despre ipocrizia unei societati

Va aduceti aminte cata jale a fost world wide atunci cand a murit MJ? O planeta intreaga il jelea cand in ultimii 10 ani nimeni nu mai stia nimic de el si nu pentru ca nu se puteau afla detalii, ci pentru ca nu a interesat pe nimeni. Mi se pare cea mai mare ipocrizie sa ocupi ore intregi de emisie la o televizune cu acest eveniment din moment ce in ultimii 10 ani nu i-ai pronunta nici macar o data numele, nu ai facut o emisiune de 15 minute macar dedicata lui… Cu ziarele la fel, nu are rost sa mai repet. Asa e cladita soceitatea din ziua de azi, unde e de profitat, se profita si de mort.

Acelasi caz si cu Joe Cocker pe care il ascult chiar in acest moment. Pe masura ce marile voci trec in nefiinta, nu pierdem ocazia sa ne dam in stamba cu ridicarea lor in slavi post mortem… Ma dar de ce pizda ma-sii nu i-ati ridicat in slavi cat au trait? Ce? Doar dupa ce mor ne aducem aminte de melodiile lor? Pai MJ merita statuie in fiecare tara de pe lumea asta, nu merita un circ mediatic dupa ce a murit. Joe Cocker la fel, ascultat doar de exclusivisti si de oameni cu adevarat inteligenti, moartea lui a alimentat cu stiri toate televizunile din lume.

Prea multa ipocrizie ducem… prea putini oameni mai suntem. Problema este ca nu dam semne de regres, dinpotriva, mai rau ne afundam in nesimtire. Cum bine zice Joe Cocker,

N’Oubliez Jamais

I Heard My Father Say

Every Generation Has It’S Way

A Need To Disobey

 

N’Oubliez Jamais

It’S In Your Destiny

A Need To Disagree

When Rules Get In The Way

N’Oubliez Jamais

Leave a Reply