La ceas de schimbare

Am trecut in 2015, un an in care toti spera la mai bine. Nu o sa incep cu cliseuri de genul “la cumpana dintre ani” sau astfel de jocuri de cuvinte, ci cu o analiza asupra cuvantului timp. Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au incercat sa inteleaga fenomenul de imbatranire, de schimbare, de viata si de moarte. Au incercat sa defineasca din ce in ce mai bine finitul. Ceva incepe si se termina, asa ca trebuie sa dureze o anumita perioada de timp.

In ciuda faptului ca timpul poate fi masurat, nu poate fi lungit si nici micsorat, nu poate fi oprit, nu poate fi prins si pus intr-un borcan la pastrare precum gogosarii. Timpul este o notiune foarte abstracta, e un concept inventat de noi, oamenii, pentru a fii capabili sa intelegem schimbarile din jurul nostru. Totul in jur se raporteaza la timp, la minute, la secunde si la ore. Iata, pe 31 decembrie 2014 se raporteaza si la ani.

Cei care au imprejur ceasuri de perete incep sa se uite din ce in ce mai des la ele, asteapta schimbarea mai intens ca cei nepasatori, ca cei prinsi cu alte treburi. E vorba de ceasuri sau de timp? Sa fie oare ceasul instrumentul de captura al unui concept abstract si nesigur pana in momentul de fata? De ce foarte multi poarta la mana ceasuri automatice barbatesti crezand ca astfel pot stapani mai bine timpul? Sunt niste intrebari la care mintile mici de oameni inca nu pot raspunde. Inca nu suntem capabili sa integem schimbarea, inca nu suntem capabili sa intelegem lumea din jur. O vom intelege in momentul in care timpul nu va mai fi un mister pentru noi, in momentul in care curbarea lui va deveni ceva atat de uzual, incat nu vom mai ramane cu gura cascata atunci cand auzim de fenomenul de teleportare si de simultaneitate cuantica.

One Response

  1. Marius February 5, 2016

Leave a Reply