Despre hotie, pardon, popie

Povesteam in urma cu cativa ani despre patania cu popa de acasa. Ieri a venit popa si la mine la serviciu. Era alt popa, insa cu aceeasi mentalitate si acelasi obicei.

Ieri, se intunecase, si vad doua umbre venind agale inspre mine. Era popa si cantaretul… Ies grabit inaintea lor, sa ii feresc de caine. Am un catel acolo de 40 de kg si n-am vrut sa il vad cum se infige in sutana popii, desi ar fi meritat cel putin 2 minute de tavaleala. Cum deschid usa, popa incepe sa cante si ridica falnic icoana, semn ca deja incepe sa presteze serviciul si ca eu trebuie sa il platesc. Mi s-ar fi parut mai corect sa dea buna seara inainte si sa ma intrebe daca il primesc cu icoana. Daca eram de alta religie? Face 10 pasi cantand pana ajunge inauntru, pup icoana si duc mana la buzunar din insticnt. Ii dau 10 lei desi as fi vrut sa am timp sa caut una de 5. Ia banii, zice sarbatori fericite si iese pe usa afara…

Pai stai frate, si cu cantatul cum ramane? De 10 lei numai o fraza si aia neterminata merit? Pentru o strofa oare cat ar fi trebuit sa dau? Macar sa fi spus tariful de la inceput, poate aveam chef sa aud un cantec bisericesc intreg… Poate stia si ceva colinda sau de ce nu, o manea…? Ii dadeam fara numar fara numar… Lasa ca data viitoare, de Boboteaza probabil, o sa incerc sa imi controlez instinctul de a duce mana la buzunar. Sa vad si eu ce o sa faca…

Toata lumea stie ca popii sunt cei mai mari escroci… Oamenii care ar trebui sa vina neanuntati la tine la usa si sa te intrebe daca ai nevoie de ceva, aleg sa devina niste mascarici ahtiati dupa bani.

Leave a Reply