Sunt un infantil

Imi place sa rad, imi place sa ma joc, imi place sa fiu copil. Desi am 26 de ani nu m-am maturizat 100% si nici nu vreau sa ma maturizez. M-as ura de moarte daca as deveni un om lipsit de bucuria de a glumi, de a se distra. Maturizarea nu inseamna smulgerea copilariei din suflet, ci cresterea altor factori ai personalitatii. Indepartarea de copilarie niciodata nu trebuie sa fie prea mare sau sa se faca prea brusc.

Si acuma imi aduc aminte de jocuri precum Nu te supara frate pe care stateam ore bune cu prietenii din copilarie. Sunt clipe frumoase greu de uitat. Se spune ca atunci cand esti copil, nu ai griji si nici stresuri. Tin minte ca cel mai mare stres pe care il aveam atunci era scoala. Imi doream mereu sa iau numai note de 9 si de 10 si mereu ma chinuiam sa invat cel mai bine. Dovada stau diplomele din gimnaziu.

Aveam o gramada de jocuri lego pe care le mai am si acum. Pierdeam ore bune incercand sa le pun cap la cap. Erau jocuri frumoase si creative, iti dezvoltau personalitatea intr-un mod placut. Erau alte vremuri, fetele inca se mai jucau cu papusi Barbie in realitate, nu pe calculator.

In ziua de azi, copiii perfera calculatorul in locul jocurilor sociale de grup si nu este un lucru bun. Ar trebui orientati putin spre socializarea reala, nu cea de pe Facebook. Copilaria trebuie traita in realitate nu in mediul virtual. Sunt constient de faptul ca tehnologia anilor pe care ii traim patrunde peste tot si ca trebuie sa ne adaptam, insa e de datoria noastra sa avem grija de copii, sa simta bucuria de a te juca cu ceilalti nu aceea de a te juca singur in fata unui monitor. Intr-o lume in care tehnologia ar trebui sa ne uneasca tot mai mult, socializarea este cam dificila in realitate.

noriel

 

Leave a Reply