Copiii si munca in strainatate

Auzeam aseara o discutie la scara blocului intre un baiat care fusese plecat in strainatate sa munceasca si vreo 5 care se uitau la el ca la un fel de Mesia. Le povestea asta cum a stat el fara sa munceasca si a cheltuit banii si ce greu a fost. Parca s-ar fi intors de pe front cu alte cuvinte.

Era un fel de Andy Anderson, cu exceptia faptului ca vreo 5 Louie se uitau la el foarte atenti si ascultau parca cea mai frumoasa poveste pe care o auzisera vreodata.

As avea si eu vreo 2 lucruri de spus. Normal ca ti se pare grea munca in strainatate cand ani de zile nu ai facut alltceva decat sa spargi seminte in fata scarii in fiecare seara. E clar ca acolo ti se va cere sa muncesti destul de serios pentru o mie si ceva de euro pe luna. Nu tine nimeni trantori acolo.

Cat despre cei carora le curgea scuipatul din gura de atenti ce erau nu cumva sa rateze vre-un cuvant transmis de Mantuitor, sa inceapa cu munca serioasa in Romania. Si spartul semintelor in fata scarii e o munca, stiu!. Ai nevoie de ceva ambitie si efort sa lasi in urma ta un covor de coji. Nu de alta dar mi-e teama ca se vor intoarce din strainatate ori batuti ori traumatizati povestind chestii de genul: “Mama coaie m-au muncit aia ca pe animal, nu aveam timp nici sa fumez o tigara, e naspa rau.”

Leave a Reply