Sporturile pe 2 roti

Niciodata nu voi putea uita bucuria pe care am avut-o atunci cand am primit prima bicicleta.  Cred ca nu aveam mai mult de 14 ani. Defapt nu, aveam 11. Erau vremurile in care toti eram simplii, nu aveam telefoane mobile si nici calculatoare. Existau in lume insa nu pentru noi. Noi eram niste copii de 11 ani care incercam sa inventam jocuri noi in fiecare vara, in fiecare luna. Daca aveam biciclete faceam miscare zilnic, ne plimbam si 100 de km desi suna incredibil la prima strigare a cifrei.

La 11 ani aveam un bmx. Era la moda atunci sa sari ca o capra pe toate coclaurile si sa te iei la tranta cu pamantul de cateva ori pe zi. Dar nu ne pasa cat de juliti eram. Ne distram si ne simteam bine. Nu si-a rupt nimeni niciodata nimic si de fiecare data cand cineva cadea nu ne speriam. Experienta isi spunea cuvantul intotdeauna. Capatai experienta si la cazatura.

Mai tarziu, pe la 14 ani am primit o bicicleta 26 inch pentru plimbare.  Era bicicleta mea de croaziera si de cursa lunga. Cu bicicleta asta am reusit sa ating 60 km/h pe o panta ce dadea spre gara. Am destule amintiri placute si neplacute cu ea.

Pe la 19 ani am avut ultima bicicleta, era de offroad si cu asta am luat cele mai teribile cazaturi posibile. Poate ca si varsta mai maricica ma obliga sa le retin pe toate si sa mi se para mai  urate.

Astazi am vazut ca sunt la moda si ceva trotinete pentru copii folosite pentru diverse scheme demne de concursurile BMX.  In centrul orasului se strang des asemenea copii care ofera un adevarat spectacol de cascadorii gratis. Trebuie doar sa te pui pe o banca si sa ii privesti. Imi place sa ma duc in zona sa imi aduc aminte de vremurile cand eram si eu de varsta lor.

 

Leave a Reply