Albumele Panini

Cand eram eu mic nu existau telefoane mobile/smartphones, nu exista internet, nu exista wireless. Cel putin pentru noi, pentru cei care aveam vreo 10 ani in 1998. Poate mintea naiva de copil incerca sa creeze sentimentul de egalitate si faptul ca toti eram saraci dar cine stie, cu siguranta ne-am fi dorit cu totii sa ramanem blocati la varsta de 10 ani departe de grijile aduse de maturizare.

Lipsa tehnologiei te impingea spre creativitate. Era o intreaga afacere cu albume cu abtibilde care mai de care mai interesante. Tin minte ca o vara intreaga am mancat sute de cornuri doar ca sa gasesc toate abtibildele pentru un album Pokemon. Se gaseau abtibilde pentru albume Panini la chioscurile de ziare care mai de care mai sarite de pe fix, in special cele cu fotbal, cupe mondiale (care se mai gasesc inca si in ziua de azi, chiar ieri am vazut ceva abtibilde cu WC 2014 Brazil) si cate si mai cate. In fiecare zi aveam sentimentul acela ciudat ca voi termina albulul… candva… desi din cate tin minte foarte putine am reusit sa termin pentru ca bagai o avere in acele pliculete cu abtibilde mai ales la final cand mai aveai nevoie de unul sau doua. Era ca si cum ai cauta acul in carul cu fan insa il cautai, caci nu erau scumpe si cautai pana ce dispareau de la chioscurile de ziare. Abia cand cautai in tot orasul si iti dadeai seama ca nu e chip sa mai gasesti vre-un pliculet, atunci luai decizia sa incepi alt album. Erau vremuri simple si frumoase. Parca am crezcut prea repede si parca tehnologia prezenta pun intr-un con de umbra acele activitati interesante.

Leave a Reply